Limfangita

Limfangita

      Limfangita este o inflamatie a vaselor limfatice consecutiva unui proces infectios sau tumoral  .

      Germenii patrund in circulatia limfatica printr-o plaga superficiala a pielii, o rosatura, o arsura. Microbul cel mai frecvent este streptococul, apoi stafilococul si colibacilul.

      De la locul „portii de intrare" a germenilor, apar dungi rosii, care pot forma chiar placarde cu marginile usor proeminente. Dungile rosii edematiate ajung pana la ganglionii limfatici, care se maresc si devin durerosi la palpare .

      Bolnavul este febril si are senzatia de arsura si durere de-a lungul vaselor limfatice infectate; pielea este edematiata.                                          Limfangita poate fi confundata cu un erizipel.

In general, limfangita se vindeca prin tratament medical:

pansament steril antiseptic al plagii, prisnitz rece, antibiotice sau sulfamide.

Uneori supureaza, constituind un abces care trebuie incizat.

Tipuri de limfangita

          1.O limfangita reticulara se caracterizeaza printr-o induratie eritematoasa a pielii care inconjoara o leziune. Aceasta afectiune benigna, dar dureroasa, este insotita de o febra pe care un tratament antipiretic o face sa scada.

          2. O limfangita tronculara, adica o limfangita care atinge un vas limfatic de calibru mare, se caracterizeaza printr-o induratie eritematoasa care formeaza un placard rosu mai mult lung decat larg. Induratia se propaga de la leziunea primitiva la ganglionul cel mai apropiat, care se infecteaza, se umfla si devine sensibil. O limfangita dureaza intre 8 si 10 zile in medie. O infectie antreneaza, in general, o febra si o senzatie de rau. Tratamentul de urgenta cu antibiotice se impune pentru a face sa dispara rapid limfangita si pentru a se evita complicatiile.

         3.Limfangita canceroasa

Celulele canceroase patrund in vasele limfatice si prin curentul limfei sau poate si prin miscarile lor amiboide, se grefeaza din aproape in aproape in trunchiurile limfatice pana in ganglioni, unde se opresc, prolifereaza si reproduc o tumoare secundara, analoga tumorii primitive.

         4. Limfangita acuta este o infectie bacteriana acuta a vaselor limfatice caracterizata prin aparitia unor dungi rosietice dureroase sub suprafata pielii. Infectia se poate raspandi in circulatia sanguina fiind potential fatala.

Limfangita acuta afecteaza o componenta semnificativa a sistemului imun - sistemul limfatic. Produsele de excretie din aproape toate organele corpului se varsa in vasele limfatice si sunt filtrate in nodulii limfatici, organe de mici dimensiuni situate pe traseul vaselor limfatice. Corpii straini, precum bacterii sau virusi, sunt procesati in nodulii limfatici pentru a genera un raspuns imun pentru a combate infectia.

In limfangita acuta, bacteriile patrund in organism printr-o taietura, zgarietura, muscatura de insecta, plaga chirurgicala, sau orice alt tip de rana a pielii. Odata ce bacteriile ajung in sistemul limfatic se inmultesc rapid cauzand aparitia unor dungi rosietice vizibile sub piele. Dezvoltarea bacteriilor se petrece asa repede incat sistemul imun nu raspunde la timp pentru a opri infectia.

Daca nu este tratata, infectia poate cauza necroza tisulara in zona afectata. In locul infectat poate sa apara o umflatura dureroasa plina cu lichid, numita abces, sau se poate dezvolta celulita - o infectie generalizata a straturilor profunde ale pielii. In plus, bacteriile pot invada circulatia sanguina cauzand septicemie - tulburare potential fatala.

Limfangita acuta este cel mai adesea cauzata de bacteria Streptococcus pyogenes, insa poata fi provocata si de stafilococi.

Desi oricine poate fi afectat, unele persoane prezinta un risc mai crescut la aceasta infectie. Pacientii carora li s-a efectuat o mastectomie (operatie de indepartare a sanului si nodulilor limfatici invecinati), li s-a inlaturat o vena de la nivelul membrului inferior pentru operatia de bypass coronarian, sau cei care prezinta episoade recurente de limfangita cauzata de tinea pedis (infectie fungica a piciorului) sunt mai predispusi la limfangita acuta.

Simptomele caracteristice ale afectiunii sunt dungile rosii si late care se intind de la locul infectiei la axila sau regiunea inghinala. Zonele afectate sunt inrosite, umflate si dureroase. De asemenea, pe piele pot sa apara basicute.

Infectia bacteriana provoaca o febra de 38-40 grade, o stare generala de rau, dureri musculare, cefalee, frisoane, si scaderea poftei de mancare.

Limfangita acuta poate fi diagnosticata de medicul de familie sau de un specialist in boli infectioase.

Dungile rosietice dureroase si febra crescuta sunt semne diagnostice pentru limfangita acuta.

De asemenea, se poate preleva o monstra de sange pentru a determina daca bacteriile au patruns in circulatia sanguina. O monstra de tesut infectat poate fi prelevata si examinata pentru a identifica tipul bacteriilor care cauzeaza infectia.

Diagnosticul este imediat deoarece se bazeaza in principal pe observarea simptomelor prezente.

Din pricina gravitatii bolii, tratamentul trebuie inceput imediat, chiar inainte de aflarea rezultatelor de laborator.

Singurul tratament disponibil pentru limfangita acuta este administrarea intravenoasa de doze crescute de antibiotice, de regula penicilina.

Streptococii sunt in general eliminati rapid si cu usurinta de catre penicilina. Clindamicina poate fi inclusa in tratament pentru a distruge orice streptococi care nu se inmultesc si se gasesc intr-o stare latenta.

Alterntiv poate fi folosit un antibiotic cu spectru larg care poate distruge multe tipuri de bacterii.

Pentru reducerea durerii si febrei se indica administrarea de aspirina si alte medicamente. De asemenea, se pot administra medicamente antiinflamatoare pentru a reduce inflamatia in zona infectata. In unele cazuri poate fi necesara drenarea chirurgicala a abcesului format.

Pacientul va fi cel mai probabil spitalizat pe perioada administrarii antibioticului si pentru monitorizare atenta a starii sale de sanatate.

Pancreatita acuta

Pancreatita acuta

Pancereatita acuta este o inflamatie acuta a pancreasului intilnita cel mai adesea peste 40 de ani, ceva mai frecventa la barbati, dar diagnosticate si la virste tinere, chiar si copii.
Pancreasul este o glanda responsabila de producerea de insulina si secretia si sinteza de enzime digestive necesare metabolismului grasimilor, proteinelor si carbohidratilor. Aproximativ 80% din pancreas este exocrin, 20% fiind endocrin.
Pancreatita acuta este o afectiune a pancreasului exocrin-producator de enzime digestive.
Cauzele cele mai frecvente ale pancreatitei acute sunt:
-litiaza biliara, trauma pancreatica
-pancreas divisum
-alcoolul, drogurile
-virusul Coxachie, bacterii
-by-pass coronarian
-fibroza chistica
-ulcer duodenal.
Simptomatologia variaza mult ca intensitate, de la lipsa aproape totala a simptomelor pina la marea drama pancreatica. Durerea abdominala este simptomul cel mai frecvent, si este descrisa de bolnav ca o senzatie de strivire sau sfisiere. Durerea este atit de intensa incit bolnavul poate prezenta episod sincopal. Se insoteste de hipotensiune arteriala, hipertensiune arteriala brusca, dispnee.
Greturile si varsaturile, care nu amelioreaza durerea sunt prezente constant.
Ileusul paralitic acompaniaza intotdeauna durerea.
Confuzia, starea de soc sau coma sunt prezente in formele grave.
Se descriu trei tipuri de terapie in aceasta afectiune: medical, endoscopic si chirurgical. Scopurile terapiei sunt: calmarea durerii, restaurarea si mentinerea volemiei si a echilibrului hidroelectrolitic, scaderea secretiei pancreatice, limitarea femonelor inflamatorii si prevenirea mortalitatii.
Rata de mortalitate la pacientii cu pancreatita acuta este de 10-15 %. Cei cu pancreatita biliara, tind sa prezinte o rata mai ridicata decit cei cu pancreatita alcoolica.
La pacientii cu insuficienta severa organica mortalitatea este de 30%. Pacientii cu necroza dar fara insuficienta organica rata mortalitatii este 0.
In prima saptamina de la debut, majoritatea deceselor rezulta prin insuficienta multiorganica. In saptaminile urmatoare, infectia joaca un rol important, dar insuficienta de organ ramine cauza principala de deces.

Patogenie

Pancreatita acuta poate apare atunci factorii implicati in mentinerea homeostaziei celulare sunt alterati. Factorul declansator poate fi orice lezeaza celulele acinare si blocheaza secretia granulelor zimogene, de exemplu: consumul abuziv de alcool, litiaza biliara si anunite medicamente sau toxice. Este inca neclar mecanismul care declanseaza evenimentele din pancreatita acuta.
Se presupune ca sunt implicati factori extracelulari: raspunsul nervos, arterial, cit si intracelulari: activarea intracelulara a enzimelor, cresterea Ca intracelular, activarea proteinelor de soc.
In plus, pancreatita acuta se poate dezvolta atunci cind lezarea celulelor ductelor biliare duce la absenta secretiei enzimatice cum ar fi mutatia genei CFTR. (reglator trans-membranar implicat in fibroza chistica)

Odata ce a fost initiata cascada de evenimente patologice, dupa lezarea celulelor acinare pancreatice, traficul membranar celular devine haotic cu urmari dezastruoase:
-compartimentele granulelor lizozomale si zimogene fuzioneaza activind tripsinogenul la tripsina activa
-tripsina intracelulara determina activarea zimogenelor
-veziculele secretorii sunt eliberate in interstitiu, unde vor fi chemoatractante pentru celulele inflamatorii.
Neutrofilele activate elibereaza superoxid si enzime proteolitice (catepsina B, D, G, colagenaza si elastaza) . Macrofagele elibereaza citokine care vor media raspunsul inflamator local sau chiar sistemic in cazurile severe. Mediatorii eliberati sunt TNF-alfa, IL-6, IL-8.
Acesti mediatori ai inflamatiei determina cresterea permeabilitatii vascularizatiei pancreatice, conducind la hemoragie, edem si necroza pancreatica. Pe masura ce acesti mediatori sunt eliberati in circulatia generala apar complicatii, cum ar fi : bacteriemia, prin translocare din flora intestinala, sindromul de detresa respiratorie acuta, efuziunile pleurale, hemoragiile digestive si insuficienta renala.
Sindromul de raspuns inflamator sistemic duce la instalarea socului cardiocirculator si decesului.

Semne si simptome
In cazurile tipice debutul se produce cel mai frecvent, dupa o masa copioasa si consta in dureri cu instalare brusca, tenace, contnue, cu sediu epigastric, a caror iradiere se poate produce in toate directiile, cele mai tipice fiind cea posterioara spre umarul sting.
La putin timp de la debut se pot insoti de varsaturi si alte tulburari de tranzit: diaree.
Durere tine peste 24 de ore, iar cresterea in intensitate si frecventa face pacientul sa se prezinte la medic.
In functie de severitatea manifestarilor, se poate ajunge pina la deshidratare severa cu tahicardie, hipotensiune posturala si soc.

La examenul fizic se observa fata crispata, care exprima suferinta, trasa. Starea generala este alterata cu puls rapid, tensiune arteriala scazuta. Functia cardiaca este deprimata printrun factor depresor cardiac eliberat in circulatie de pancreasul lezat.
Temperatura ramine in cele mai multe cazuri normala sau usor crescuta, daca nu au aparut complicatiile.
La examenulul abdomenului se constata:
-zgomote intestinale reduse sau absente
-distensie abdominala
-aparare usoara in epigastru
-rar, tumefactie in epigastru: abces, pseudochist
-echimoze pe flancuri, latero-ombilical–semnul Gray-Turner
-aria periombilicala-semnul Cullen.
Relativ specific pentru aceasta afectiune e durerea la palparea in unghiul costo-vertebral sting (semnul Mayo-Robson) sau durerea la virful coastei a X-a stingi (semnul Mallet-Guy) .

Clinic se mai poate depista o sufuziune pleurala redusa, cel mai frecvent pe stinga.
Icterul este prezent la 28% dintre pacienti. Noduli eritematosi subepidermici pot apare prin necroza focala a grasimii subcutanate. Nu au mai mult de 1 cm in diametru si sunt localizati pe suprafetele extensoare.
Retinopatia Purtscher este o anormalitate rara, observata in pancreatita severa si determinata de activarea complementului si aglutinarea celulelor sanguine in vasele retiniene. Poate cauza orbire temporara sau permanenta.

Forme clinice ale pancreatitei acute:
-pancreatita acuta pseudoperitonitica care prezinta un tablou clinic de iritatie peritoneala cu dureri abdominale violente si aparare musculara generalizata; este determinata de revarsatul peritoneal enzimatic
-pancreatita acuta pseudoocluziva se caracterizeaza prin oprirea tranzitului intestinal, varsaturi bilioase, meteorism abdominal cu lipsa peristalticii intestinale; tabloul clinic este determinat de infiltratul retroperitoneal care produce pareza intestinala secundara
-colecistopancreatita acuta reprezinta situatia in care pancreatita acuta evolueaza concomitent cu o colecistita acuta litiazica sau nelitiazica; este caracterizata de durerea in bara si apararea musculara in hipocondrul drept
-pancreatita supraacuta cu debut violent si evolutie rapida, semnele locale sunt adesea sterse de cele circulatorii si corticale
-pancreatita subacuta cu evolutie stearsa si tendinta spre pancreatita cronica
-pancreatita acuta post-traumatica, mascata de contextul leziunilor multiple organice
-pancreatita acuta post-operatorie, greu de diferentiat de complicatiile operatiei.

Cauze
Desi pancreatita are numeroase etiologii, expunerea prelungita la alcool si bolile tractului biliar sunt cele mai frecvente. In 10-30% din cazuri, etiologia este incerta, iar 70% sunt datorate microlitiazei biliare.

Bolile biliare sunt cele mai intilnite cauze ale pancreatitei in tarile dezvoltate. Cauza este trecerea unei pietre in ductul biliar si blocarea temporara a scurgerii bilei in vezicula. Riscul ca o piatra sa se blocheze in duct sau in apropierea sfincterului lui Oddi este invers proportional cu marimea acesteia.

Pancreatita alcoolica se dezvolta la pacientii care au consumat etanol timp de 5-15 ani.

Pancreatita post-ERCP (colangiopancreatografia retrograda endoscopica)

 este cauza cea mai comuna de pe locul trei. ERCP este o metoda endoscopica de investigare si tratare a afectiunilor arborelui biliar. Riscul creste daca endoscopistul este neexperimentat, pacientul prezinta afectiuni ale sfincterului lui Oddi sau s-a efectuat manevre de manometrie pe sfincter.
Trauma abdominala poate cauza cresteri ale amilazelor si lipazelor si pancreatite acute. Injuria pancreatica apare mai ales la lezarea cu arme de foc sau albe, decit cele cu obiecte mari, netede sau in accidente. Leziunile prin presiune, pot strivi glanda de coloana vertebrala.
Medicamentele si substantele toxice, determina intrun procent relativ mic de populatie pancreatita acuta.
Cele mai asociate cu afectiuni pancreatice sunt:
-tetraciclina, sulindac
-sulfonamide, azatioprina
-acidul valproic, didanozina
-metildopa, estrogenii
-furosemid, 6-mercaptopurina
-pentamidina, compusii 5-amino salicilici
-corticosteroizii, octreotidul.
Infectiile determina pancreatite in mai putin de 1% din cazuri, mai ales la copii. Simptomatologia tinde sa fie mai usoara decit in cea indusa de alcool. Agentii infectiosi implicati cuprind:
-cauze virale: variola, Epstein-Barr, Coxsachie virus, echovirus, varicela-zoster
-cauze bacteriene: Mycoplasma pnemoniae, Salmonella, Campylobacter, Mycobacterium tuberculosis
-cauze parazitare, prin migrarea viermilor in ductele biliare: ascarizii
-SIDA, neoplasme, lipodistrofia, terapii medicamentoase.
Pancreatita ereditara este o cauza in <1%. Este o afectiune autozomal dominanta prin mutatia genei tripsinogenului cationic PRSS1, cu o penetranta de 80%. Mutatia acestei gene determina activarea prematura a tripsinogenului la tripsina.
De asemeni mutatia genei CFTR determina alterari in secretia ductala a bilei.
Hipercalcemia este o cauza a pancreatitei acute prin urmatoarele afectiuni:
-hiperparatiroidism
-suplimentare excesivaa vitaminei D
-hipercalcemia hipocalciurica familiala
-nutritia parenterala totala.
Anormalitati de dezvoltare a pancreasului: pancreas divisum si anular sunt doua afectiuni congenitale care determina stenoze de ducte si compresii prin benzi fibroase, cu stagnarea si absenta secretiei in duoden a sucului pancreatic.
Alte cauze mai rare de pancreatita acuta sunt:
-hipertrigliceridemia
-tumorile pancreatice, ductale sau duodenale
-insecticidele
-post-operative
-vasculite
-pancreatita autoimuna.

Tratament
Se descriu trei tipuri de terapie in aceasta afectiune: medical, endoscopic si chirurgical.
Medical cuprinde:
Calmarea durerilor prin antalgice neopioide, procaina este cea mai folosita deoarece scade secretia pancreatica, relaxeaza sfincterul Oddi si se poate administra in perfuzie.
Daca durerea nu se remite se recurge la infiltatii nervoase.
Alte analgezice sunt: tramadol, meperidine.
Echilibrarea volemica si electrolitica se face prin administrare de ser glucozat cu clorura de sodiu in functie de cantitatile pierdute prin urina si sechestrarea lichidiana; daca sechestrarea este mare se asociaza si albumina
Aspiratia gastrica, desi nu are efecte specifice terapeutice este bine de instalat, odata cu ea intrerupindu-se si alimentarea gastrica.
Antibioticele nu sunt utile in tratarea bolii fiind rezervate cazurilor complicate cu infectie: imipenem si cilastatin.
Ca si Mg sunt importante in evolutia favorabila a bolii, de aceea necesita echilibrare.
Oxigenoterapia poate fi necesara la 30% dintre pacienti. Sindromul de detresa respiratorie nu este bine explicat dar se pare ca unele eliminari pancreatice duc la aparitia radicalilor liberi de oxigen care distrug membrana alveolo-capilara.
Diureticele pot scadea incarcarea lichidiana pulmonara si imbunatatesc astfel hematoza
Lavajul peritoneal indeparteaza produsii toxici din cavitate si poate imbunatati starea generala a pacientului dupa 24-48 de ore de terapie corecta. Se face cu solutie Ringer lactat printrun cateter de dializa la fiecare ora, 2-3 zile.
Nutritia pacientului se va face exclusiv pe cale parenterala, timp de minimum o saptamina pina la revenirea la normal a amilazelor.
Chirurgicala:
In cazul in care pancreatita este prin inclavarea unui calcul biliar in ampula lui Vater, sfincterotomia cu eliberarea caii biliare principale si eliminarea calcului in intestin poate stopa evolutia bolii daca se face in primele 72 de ore de la debut.
Terapia chirurgicala este contraindicata in general in pancreatita acuta. Colecistectomia este indicata doar in prezenta calculilor biliari.
Laparotomia se recomanda pacientilor cu pancreatita necrotica la care starea clinica se deterioreaza. Tesutul necrotic se va indeparta, calea biliara principala se va explora si drena cu tub in T, daca este obstruata, loja se va drena la exterior-laparostomie.
Pancreatotomia totala sau cefalica este urmata de o mortalitate crescuta si este contraindicata.
Interventia chirurgicala tardiva se indica in cazurile aparitiei complicatiilor tardive: pseudochist, fistula pancreatica.
Complicatiile pancreatitei acute pot fi :
-aparitia unui abces sau pseudochist pancreatic
-fistulizarea in alt organ vecin
-hemoragia intraperitoneala prin tromboza venei splenice
-hemoragii digestive date de iritatia gastrica sau duoenala, de ruptura unui chist
-ocluzii, necroza prin implicarea colonului sau duodenului.
Prognostic
Rata mortalitatii este de 10%, hipocalcemia si insuficienta respiratorie deterioreaza prognosticul. Mortalitatea in pancreatita necrotico-hemoragica este de 30%. Febra persistenta si hiperamilazemia de peste trei saptamini indica aparitia unui pseudochist sau a unui abces.

Adenita

                        Adenita

Adenita este o inflamatie a ganglionilor limfatici, formatiuni care reprezinta unul din sistemele de aparare ale organismului impotriva infectiilor.

Ganglionii limfatici se prezinta ca niste formatiuni nodulare, de dimensiunea unui bob de linte sau ceva mai mari, fiind situati cate unul sau in grupuri mai mici sau mai mari de-a lungul vaselor limfatice.

O adenita este cel mai adesea de origine infectioasa: ea poate fi virala (mononucleoza infectioasa), parazitara (toxoplasmoza), cauzata de un germene obisnuit sau piogen (generator de puroi: adenita supurata cu aparitia de adenoflegmoane), sau de bacilul lui Koch (adenita tuberculoasa). Localizarile obisnuite ale adenitei sunt pe gat, subsuoara, plica inghinala, dar unele sunt mai profunde, mediastinale sau abdominale, si pot comprima organele din vecinatate.

Printre alte roluri importante, ei il au si pe acela de a forma o bariera in calea unei eventuale infectii, plecata de la un teritoriu din organism, prin vasele limfatice.

Simptome si evolutie - Cel mai adesea o adenita nu provoaca nici un simptom. Uneori se manifesta prin dureri abdominale si febra. Boala cea mai caracteristica, adenita mezenterica, frecvent de origine virala, se intalneste la copil, care simuleaza o criza de apendicita

Daca se produce, spre exemplu, o infectare a pielii cu stafilococ la nivelul unui deget de la mana (boala care poarta numele de panaritiu) si nu se aplica un tratament potrivit, microbii inainteaza de-a lungul vaselor limfatice ale mainii si antebratului, provocand inflamatia acestor vase, cunoscuta sub numele de limfangita.

Procesul infectios este oprit apoi ca de o bariera de ganglionul limfatic al cotului (ganglionul epitrohlean), in care se mobilizeaza multe forte de aparare pentru a distruge microbii.

Daca acest lucru nu reuseste, infectia merge mai departe, de-a lungul bratului, pana la subsuoara, unde exista un nou baraj ganglionar, mai important decat primul, reprezentat de ganglionii limfatici axilari.

Astfel de baraje ganglionare se gasesc raspandite in toate regiunile corpului. Patrunderea microbilor in ganglioni are ca urmare marirea lor de volum, insotita de dureri, ca expresie a luptei ce se da impotriva infectiei.

Dupa natura mi-crobilor respectivi, adenitele pot imbraca aspecte variabile, care uneori ajuta la diagnosticarea bolii care le-a provocat.

Un exemplu ii constituie adenitele din regiunile inghinale (ganglionii de la radacina coapselor). Astfel in sancrul moale al regiunii genitale, unul sau mai multi ganglioni se umfla, devin extrem de durerosi, se pot inmuia si sparge, lasand sa se scurga puroiul la exterior; pe de alta parte, in sancrul tare sau sifilitic, ganglionii se umfla (unul ceva mai mult, ceilalti mai putin) realizand aspectul denumit „closca cu pui", dar nu sunt deloc durerosi si nu evolueaza niciodata spre supuratie.

Trunchiul cerebral

Trunchiul cerebral

(Truncus encephali)

          Parte esentiala  a sistemului nervos trunchiul cerebral este regiunea din encefal care conectează cerebelul cu maduva spinarii, , incluzand toate sistemele aferente si eferente necesare pentru supravieţuirea individului şi a speciilor.

  Trunchiul cerebral este format din trei etaje:

-          BULBUL (medulla oblongata)

-          PUNTEA LUI VAROLIO

          -    MEZENCEFALUL

In trunchiul cerebral isi au originea zece din cele douasprezece perechi de nervi cranieni.Bulbul , puntea si mezencefalul sunt sediul unor reflexe somatice si vegetative: salivator, de deglutitie,de voma, tuse, stranut,masticator, cardioacceleratori, cardioinhibatori, de clipire, lacrimal,pupilare de acomodare si fotomotor.

          Bulbul rahidian

Bulbul rahidian gestionează funcţiile vitale ale corpului, precum şi anumite reflexe, cum ar fi reflexul de tuse, strănut sau clipit.

Localizare bulb rahidian
Bulbul rahidian reprezintă o prelungi­re a părţii superioare a măduvei spinării, de unde şi denumirea sa de „măduvă prelungită”, şi formează par­tea inferioară a trunchiului cerebral. El se întinde de la foramen magnum (orificiu mare situat în partea inferioa­ră a osului occipital), până la margi­nea inferioară a punţii (protuberantă în formă de inel, situată în faţa cere­belului), ceea ce reprezintă o lungime de aproximativ 3 cm.
Functiile bulbului rahidian
Prin structura sa, bulbul rahidian trans­mite influxurile senzitive şi comenzile motorii între celelalte părţi ale encefalu­lui şi măduva spinării.
>• Piramidele
Fiecare dintre ele are o proeminenţă ova­lă, numită olivă, care conţine un nucleu olivar caudal, prin care ajung la cere­bel influxurile nervoase provenite de la proprioceptori, structuri care culeg infor­maţii despre poziţia articulaţiilor şi a muşchilor.
>• Nucleele
Bulbul rahidian conţine un anumit număr de nuclee care dirijează funcţii­le vitale ale corpului:
► frecvenţa şi forţa bătăilor inimii, precum şi diametrul vaselor sanguine sunt coordonate de centrul cardiovas­cular.
►frecvenţa respiratorie de bază este stabilită de centrul bulbar al ritmici­tăţii, situat în centrul respirator.
► reflexele, cum ar fi vărsăturile, tuşea, deglutiţia, sughiţul, strănutul, sunt diri­jate de alte nuclee ale bulbului rahidian.
►senzaţiile pipăitului, de la proprio-cepţia conştientă la vibraţie, sunt aso­ciate nucleelor gracil şi cuneiform, situate în partea dorsală a bulbului rahi­dian.
 Puntea lui Varolio
Puntea lui Varolio provine din metencefal, ca si cerebelul. Are un aspect cuboid, este dispusa transversal deasupra bulbului, intinzandu-se in lateral de la o emisfera cerebeloasa la alta. Are o fata anterioara, una posterioara, doua fete laterale si doua margini (una inferioara si una superioara).
Functiile puntii lui Varolio :

• functia de integrare reflexa – la acest nivel, se inchid reflexul lacrimal, reflexul salivar, reflexul masticator, reflexul cornean, reflexul audiooculogir, reflexe secretorii, cum ar fi : reflexe sudoripare si sebacee ale fetei si pielii capului ; de asemenea se realizeaza contractia muschilor fetei, mimica expresiva, se regleaza miscarea laterala a globilor oculari si tonusul muscular
• functia de conducere – se conduc informatii din mediul extern si intern catre cortex, precum si mesajele de comanda catre organele de executie. Aceasta functie se indeplineste prin intermediul fasciculelor care trec prin punte in sens ascendent si descendent.

Mezencefalul
Se compune din pedunculii cerebrali si tuberculii cvadrigemeni. Mezencefalul este situat intre punte si un plan care uneste comisura posterioara cu marginea posterioara a corpilor mamilari. Mezencefalul porneste din protuberanta si patrunde in emisferele cerebrale. El are o fata anterioara, una posterioara si doua fete laterale.
Fata anterioara. Intre pedunculii cerebelosi se afla o scobitura triunghiulara, numita fosa interpedunculara, in care se gaseste substanta perforata posterioara si care are virful indreptat spre punte.
Nervii cranieni:

I.                  Nervii olfactivi- senzitivi-conduc informatiile legate de miros

II.               Nervii optici-senzitivi- conduc excitatiile vizuale

III.           Nervii oculomotori-motori-inerveaza muschii globului ocular,ridicatori ai pleoapei,ciliar si circulari ai irisului

IV.            Nervii trohleari-motori-inerveaza muschiul oblic superior.

V.               Nervii trigemeni-micsti-are trei ramuri:oftalmica, maxilara si mandibulara.

VI.            Nervii abducensi-motori-inerveaza muschiul drept extern al globului ocular su miscari ale globilor oculari

VII.        Nervii faciali- micsti-inerveaza muschii mimicii, glandele lacrimale sublinguale si submandibulare, de asemenea sens gustative

VIII.     Nervii vestibulocohleari-senzitivi-rol in echilibru si conducerea sens acustice

IX.            Nervii glosofaringieni-micsti-are act asupra parotidelor,mucoasa urechii medii,excitatii gustative.

X.               Nervii vagi-micsti-(pneumogastrici)

XI.            Nervii accesori-motori-miscari ale laringelui , umarului,muschiul scm.

XII.        Nervii hipoglosi-motori-muschii limbii (vorbire , masticatie. Deglutitie)

Fiecare nerv cranian prezinta urmatoarele caracteristici:

-         origine reala

-         origine aparenta(locul intrarii pentru fibrele sensitive si locul iesirii din nevrax-ptr fibre motorii

-         traiect intracranian si teritoriu de inervatie